miercuri, 27 iunie 2012

O dimineaţă la pădure

Au început căldurile crâncene, aşa că decât o dupămasă la pădure, e mai bine o dimineaţă la pădure. De obicei când ies mă uit să văd ce să îmi iau cu mine, dar de data asta m-am uitat mai degrabă să văd ce pot să las acasă... După ce am terminat, am constatat, că pot schimba rucsăcelul de o zi, cu un sac de merinde milităresc. Bucurie mare, oricum demult aşteptam un prilej să-i fac o probă.
Prima oprire, pe margine unei bălţi de lângă pădure... Stufărişu-i plin de viaţă, tot felul de păsări îşi fac de lucru pe luciul apei, din păcate toate sunt pe malul opus unde brâul de stuf ce încojoară balta e mult mai lat... Am stat o vreme-n stuf, în linişte, pe nişte lemne putrede înţepenite în mâl, dar fără să reuşesc nici o fotografie. Era destul de frustrant, păsăretul circula în toate sensurile, fără grija mea, dar nimeni n-avea treabă pe lângă smocul de stuf unde mă aciuasem eu... 
Într-un final am făcut o serie de fotografii unei perechi de găinuşe de baltă, care-şi scosese puii la plimbare. Găinuşa de baltă (Gallinula chloropus - dacă vrei să citeşti mai multe...) e migratoare; de departe o poţi confunda cu lişiţa, ciocul  roşu cu vârful galben, o dau de gol... În "Călăuză în lumea plantelor şi animalelor", zice că: "Strigă kurr sau dack-dack.". Poate am auzit nişte dack-dack, dar n-am auzit pe nimeni strigând kurrr, că m-aş fi simţit ofensat şi aş fi plecat plecat mai repede...
În timp ce încercam sa-mi găsesc o cale decentă prin lăstărişul care mărgineşte pădurea, am găsit un corn de căprior. Nu arăta prea bine, cred că au trecut nişte ierni peste el, dar l-am luat oricum, poate meşteresc ceva din el... În pădure nu-i de stat, gâzele muşcă mai abitir ca de obicei, poate se schimbă vremea... Când mergi, e suficient să plimbi mâna liniştit pe lângă faţă şi eşti OK, dar de stat azi nu se poate sta...
Tocmai când mă hotărăsc să pornesc către casă şi încep să păşesc mai fără fereală, dau de un căprior mai tinerel, toropit de căldură, cu botul  în ce a mai rămas dintr-o baltă.
E cu fundu'n sus şi îndreptat către aparat, dar sunt deja prea aproape ca să mai încerc să mă ascund şi să aştept, aşa că declanşez în rafală şi-l ţin în obiectiv până dispare în desiş. Credeam că n-o să mai aud de el, aşa că tare m-am mirat să-l aud lătrând şi bătând din copită. Mai câteva săptămâni şi-ncepe nebunia şi la ei, ăsta se antrenează. În iulie, august e sezonul de împerechere să vezi atunci olimpiadă...


Haideţi pe afară şi aveţi grijă de voi! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu